Icoana Maicii Domnului Mesonesiotissa de la Mănăstirea Agiou Pavlou

Origine și istorie

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului se află în partea altarului din biserica principală a Mănăstirii Agiou Pavlou..

Numele "Mesonisiotissa" sau "Nisiotissa" este asociat cu originea icoanei din Mănăstirea Maicii Domnului Mesonisiotissa, acum inexistentă, situată într-un loc numit "Nision", între Edessa și Arnissa. Această mănăstire, înființată de domnitorul sârb numit Radoslav Hlapen în jurul anilor 1351-1360, a fost transferată la Mănăstirea Sfântul Pavel în 1385.

Descriere și imagini

Maica Domnului este reprezentată cu corpul ușor întors spre dreapta, iar cele două mâini îl țin pe Hristos. Capul ei este înclinat în așa fel încât fața ei atinge fața Pruncului. Hainele ei purpurii sunt împodobite cu stele de aur.

Reprezentarea Maicii Domnului și a lui Hristos este executată cu linii netede, care se schimbă și se completează reciproc, conferind un calm nepământean, caracterizat de gestul de îmbrățișare și de expresia melancolică a feței Maicii Domnului.

Din inscripțiile originale care o însoțesc pe Maica Domnului de pe fundalul auriu al icoanei, s-au păstrat doar "Maica Domnului", scris cu litere roșii, și lângă aureola lui Hristos, "Iisus Hristos".

Iconografie și simbolistică

Din punct de vedere al caracteristicilor, din perspectivă iconografică, această icoană ține de un tip modificat al Fecioarei Eleousa, strâns legat de conținutul teologic al Fecioarei Pătimașe, care s-a răspândit din a doua jumătate a secolului al XIV-lea.

Expresia dureroasă de pe chipul Maicii Domnului indică Patimile lui Hristos care îl așteaptă pe Prunc în viitor, reprezentate simbolic prin picioarele goale ale lui Iisus. Din punct de vedere iconografic, reprezentarea micului Hristos pe icoană este legată de conceptul de Miel și de sacrificiul lui Hristos pe Cruce.

Tunica lui Hristos, cu o centură și două dungi verticale de țesătură care pornesc de la umeri și coboară pe spate, leagă, de asemenea, această iconografie de iconografia "Anapeson" sau "Ochiul fără somn".

Data și legătura artistică

Proveniența icoanei din mănăstirea bizantină din jurul regiunii Edessa (circa 1351-1360), împreună cu caracteristicile sale stilistice, permite datarea acesteia în al treilea sfert al secolului al XIV-lea. Legătura artistică deosebită a acestei icoane cu operele maeștrilor macedoneni din a doua jumătate a secolului al XIV-lea sugerează că este opera unui atelier situat în Veroia sau Kastoria.