Icoana Maicii Domnului Îndrumătoarea (Odighitria) de la Mănăstirea Xenofont

Context istoric

Venerabila icoană a Maicii Domnului Îndrumătoarea se află la coloana de nord-est a noului templu principal al Mănăstirii Xenofont. Originară din Constantinopol, ea a fost păstrată la coloana de nord-est a templului principal din Mănăstirea Vatoped..

În 1730, icoana a plecat în mod miraculos din Vatoped pentru a apărea în Mănăstirea Xenofont. Când călugării din Vatoped au aflat acest lucru, au presupus că a fost furată și au adus-o înapoi. Cu toate acestea, în ciuda securității stricte, icoana a ajuns înapoi la Xenofontos. Incapabili să reziste voinței Fecioarei, călugării onorează acum anual icoana cu ceară și ulei.

În prima duminică a lunii octombrie, în amintirea acestor evenimente, se organizează o veghe solemnă.

Iconografie și artă

Din punct de vedere iconografic, această reprezentare a Fecioarei aderă la tipul stabilit de Odighitria, cu Maria reprezentată cu fața la pământ. La nivelul umărului ei este inscripționat "Odighitria". Hristos este înfățișat așezat pe brațul stâng al Mariei. Deasupra aureolei sale se citește "Iisus Hristos", iar în interior, cuvântul "Ho On". Flancați de aureola Fecioarei sunt arhanghelii Mihail și Gabriel.

Fundalul auriu al icoanei este încadrat elegant cu motive botanice.

În 1815, a fost confecționat un capac din argint aurit, atribuit donației Hegumenului Paisius din Bizanț. Partea superioară a ramei prezintă doi îngeri de o parte și de alta a patru medalioane de argint. Treisprezece profeții se aliniază pe fiecare latură verticală a ramei, în timp ce partea inferioară îi prezintă pe sfinții patroni ai mănăstirii, Gheorghe și Demetrius.

Datarea icoanei

Lucrările de artă datează de la sfârșitul secolului al XIV-lea până la începutul secolului al XV-lea.