Mănăstirile sacre din Muntele Athos: Stâlpii spiritualității ortodoxe
Introducere: Inima spirituală a Ortodoxiei răsăritene
Amplasat în regiunea de nord-est a Greciei, Muntele Athos este o republică monahală, de neegalat prin esența sa spirituală și culturală. Această peninsulă, adesea venerată ca "Muntele Sfânt", nu este doar un reper geografic, ci și un far al monahismului creștin ortodox oriental, care rezonează cu o credință devotată și tradiții vechi de secole.
Mănăstirile din Muntele Athos, fiecare dintre ele o fortăreață a spiritualității, formează împreună o comoară sacră. Aceste douăzeci de sanctuare, adânc înrădăcinate în epoca bizantină, au fost gardienii Ortodoxiei creștine, hrănind generații de călugări dedicați unei vieți de rugăciune, contemplație și ascetism. Influența Muntelui Athos transcende granițele sale fizice, extinzându-și raza spirituală la credincioșii din întreaga lume.
Ca republică monahală unică, Muntele Athos funcționează în mod autonom, păstrând un mod de viață care a rămas în mare parte neschimbat de la începuturile sale. Importanța sa globală nu constă doar în patrimoniul său religios, ci și în rolul său de muzeu viu de artă, arhitectură și învățătură bizantină. Mănăstirile de la Muntele Athos nu sunt doar reședințe ale călugărilor; ele sunt depozite de artefacte religioase, manuscrise vechi și icoane de o imensă valoare spirituală și istorică.
Într-o lume în continuă evoluție, Muntele Athos rămâne un simbol al continuității spirituale, atrăgând pelerini și căutători din toate colțurile lumii. Aici, în mijlocul peisajelor sale senine și al mănăstirilor consacrate de timp, se află inima creștinismului ortodox - o inimă care bate în ritmul rugăciunii și al căutării neclintite a adevărului divin.
Context istoric: Cronicile credinței și tăriei
Istoria mănăstirilor de la Muntele Athos este la fel de stratificată și profundă ca și credința pe care o întruchipează. Fiecare mănăstire, gravată în însăși țesătura Sfântului Munte, are propria sa poveste, adesea împletită cu epoca bizantină și cu perioadele tumultoase care au urmat.
Întemeierea acestor sanctuare monahale datează încă din secolele al IX-lea și al X-lea, fiecare dintre ele fiind inițiată de fondatori devotați, animați de o chemare spirituală profundă. De exemplu, Mănăstirea Marea Lavră, prima și cea mai proeminentă dintre cele douăzeci, a fost înființată în anul 963 d.Hr. de către Sfântul Atanasie Athonitul, cu sprijinul împăratului bizantin Nikephoros al II-lea Phokas. Aceasta a marcat începutul vieții monahale organizate pe Muntele Athos și a creat un precedent pentru celelalte mănăstiri care aveau să apară.
Pe măsură ce secolele s-au scurs, fiecare mănăstire și-a sculptat o identitate arhitecturală unică, reflectând stilurile și influențele diferitelor epoci. De la structurile asemănătoare unor fortărețe, concepute pentru a se proteja împotriva invaziilor piraților, până la frescele și iconografia complexă care le împodobesc pereții, aceste mănăstiri sunt o mărturie a rezistenței și adaptabilității comunității monahale. Evoluția arhitecturală a acestor sanctuare nu este doar o călătorie estetică, ci și o narațiune a supraviețuirii și a perseverenței prin diverse convulsii istorice, inclusiv perioada bizantină și dominația otomană.
Impactul evenimentelor istorice semnificative asupra acestor mănăstiri este profund. În timpul epocii bizantine, Muntele Athos a înflorit ca centru de spiritualitate și artă ortodoxă. Cu toate acestea, cucerirea otomană a adus provocări, ducând la o perioadă de declin în ceea ce privește sprijinul economic și autonomia politică. În ciuda acestor încercări, comunitatea monahală de pe Muntele Athos a rămas neclintită în angajamentul său religios, păstrându-și tradițiile și autonomia împotriva tuturor greutăților.
Astăzi, fiecare mănăstire este martoră a acestei bogate tapiserii istorice, cu viziunea fondatorului său și călătoria în timp gravate în pietrele sale. Mănăstirile de la Muntele Athos, prin rezistența și credința lor, continuă să fie o punte vie care leagă lumea contemporană de un trecut încărcat de semnificație spirituală și istorică.
Semnificație spirituală: Sanctuarele sufletului și ale Scripturii
Mănăstirile din Muntele Athos nu sunt doar minuni arhitecturale; ele reprezintă inima pulsantă a spiritualității și teologiei ortodoxe. Fiecare mănăstire, cu practicile și ritualurile sale unice, contribuie în mod semnificativ la călătoria spirituală atât a călugărilor, cât și a pelerinilor care caută alinare în sălile lor sfințite.
Dacă ne scufundăm în practicile religioase ale acestor mănăstiri, găsim o tapiserie bogată de liturghii, rugăciuni și ritualuri care variază de la un sanctuar la altul, fiecare adăugându-se la peisajul spiritual divers al Muntelui Athos. De exemplu, Mănăstirea Vatopedi este cunoscută pentru tradițiile sale liturgice profunde și pentru venerarea Sfintei Centuri a Fecioarei Maria, în timp ce Mănăstirea Iviron este venerată pentru icoana sa făcătoare de minuni a Panagia Portaitissa. Aceste practici unice oferă o fereastră către bogata moștenire și credința profundă pe care fiecare mănăstire o susține.
În plus, rolul acestor mănăstiri în cultivarea creșterii spirituale este imens. Pentru călugări, viața în aceste spații sacre este o călătorie nesfârșită de autodescoperire, disciplină spirituală și contemplare. Viața ascetică, caracterizată prin rugăciune, post și viață în comun, nu este doar o practică religioasă, ci o cale către iluminarea spirituală și conectarea cu Divinul.
Pelerinii care vizitează aceste mănăstiri sunt adesea impresionați de sentimentul profund de pace și de profunzime spirituală. Experiența de a participa la ritualurile străvechi, de a asculta cântările bizantine și de a se angaja în conversații de reflecție cu călugării lasă un semn de neșters în psihicul lor spiritual. Nu este neobișnuit ca vizitatorii să descrie călătoria lor la aceste mănăstiri ca fiind transformatoare, oferind o nouă perspectivă asupra vieții și credinței.
Contribuția mănăstirilor de la Muntele Athos la teologia și spiritualitatea ortodoxă se extinde mult dincolo de granițele lor fizice. Ele au fost centre de studiu și reflecție teologică, contribuind în mod semnificativ la gândirea creștină ortodoxă. Bibliotecile și arhivele din aceste mănăstiri sunt tezaure de manuscrise vechi, texte teologice și artefacte religioase, păstrând bogata moștenire a creștinismului ortodox.
În esență, semnificația spirituală a mănăstirilor de la Muntele Athos constă în devotamentul lor neclintit față de credința ortodoxă, în rolul lor de gardieni ai unor tradiții vechi de secole și în impactul lor de durată asupra vieții spirituale a nenumărate persoane. Aceste mănăstiri stau ca niște faruri de speranță și credință, îndrumându-i pe cei evlavioși pe calea lor spre împlinirea spirituală.
ierarhia mănăstirilor: Un testament al tradiției și al influenței
Comunitatea monahală de la Muntele Athos este caracterizată de o ierarhie fascinantă și complicată, care este impregnată de istorie și tradiție. Înțelegerea acestei structuri ierarhice oferă informații despre organizarea administrativă și semnificația culturală a acestor instituții sacre.
În centrul acestei ierarhii se află un sistem de clasificare care a evoluat de-a lungul secolelor. Mănăstirile sunt ordonate în funcție de precedența istorică și de semnificația fondatoare. În fruntea acestei liste prestigioase se află Mănăstirea Marea Lavră, înființată în anul 963 d.Hr. de Sfântul Atanasie Athonitul. Statutul său de cea mai veche și una dintre cele mai influente mănăstiri îi conferă o poziție de reverență în cadrul comunității monahale.
După Marea Lavră urmează mănăstiri precum Vatopedi, Iviron și Hilandar, fiecare deținând un loc de onoare datorită importanței lor istorice, dimensiunilor și relicvelor pe care le adăpostesc. Acest sistem de clasificare, deși este în primul rând simbolic, reflectă bogata tapiserie a istoriei și moștenirea lăsată de fondatorii acestor sanctuare spirituale. Rangul unei mănăstiri indică adesea rolul său istoric în dezvoltarea Muntelui Athos și a Bisericii Ortodoxe în general.
Înțelegerea motivelor istorice și culturale care au stat la baza acestui ordin dezvăluie o poveste despre zel religios, patronaj și politica bizantină. Înființarea acestor mănăstiri, adesea susținută de împărați bizantini sau influențată de figuri religioase proeminente, a jucat un rol esențial în stabilirea rangului și statutului lor. De exemplu, Mănăstirea Iviron, fondată de călugări georgieni în secolul al X-lea, reflectă diversitatea culturală și amploarea largă a monahismului ortodox.
Mănăstirile de rang înalt de pe Muntele Athos, cum ar fi Marea Lavră și Vatopedi, nu sunt semnificative doar pentru poziția lor în ierarhie, ci și pentru influența lor în practicile și arta creștină ortodoxă. Aceste mănăstiri au fost centre de învățătură teologică, de conservare a manuscriselor și de creație artistică, contribuind în mod semnificativ la patrimoniul spiritual și cultural al Ortodoxiei.
În concluzie, structura ierarhică a mănăstirilor de la Muntele Athos este un aspect fascinant al istoriei și funcționării lor. Ea pune în evidență diversitatea, profunzimea istorică și bogăția culturală a acestor instituții monahale. Înțelegerea acestei ierarhii oferă o apreciere mai profundă a rolului unic pe care fiecare mănăstire îl joacă în păstrarea și continuarea moștenirii monahismului ortodox.
Artă și arhitectură: Sufletul estetic al Sfântului Munte Athos
Mănăstirile de pe Muntele Athos nu sunt doar refugii spirituale, ci și comori de artă și arhitectură bizantină. Fiecare mănăstire reprezintă o mărturie a ingeniozității artistice și arhitecturale care a înflorit în această peninsulă sacră de-a lungul secolelor.
Din punct de vedere arhitectural, aceste mănăstiri prezintă o gamă de stiluri care reflectă timpurile istorice și influențele culturale. De la structurile asemănătoare unor fortărețe, cu turnuri impunătoare, la modele mai liniștite și mai introspective, fiecare mănăstire povestește o istorie prin arhitectura sa. Marea Lavră, de exemplu, exemplifică arhitectura bizantină clasică, cu domul său grandios și zidăria complexă din cărămidă, în timp ce Mănăstirea Simonopetra, cocoțată în vârful unei stânci, demonstrează un amestec unic de integrare naturală și măiestrie arhitecturală.
În interiorul acestor ziduri monahale se găsește o bogată colecție de artă religioasă. Frescele și icoanele din aceste mănăstiri nu sunt simple decorațiuni; ele sunt expresii profunde ale credinței și instrumente de povestire ale Bisericii Ortodoxe. Frescele, care acoperă adesea pereți și tavane întregi, înfățișează scene din Biblie și din viețile sfinților, cufundând privitorul într-o lume a reflecției spirituale și a profunzimii istorice.
Mănăstirile din Muntele Athos sunt renumite în special pentru colecția lor de icoane. Acestea nu sunt doar imagini venerate, ci și capodopere ale artei religioase, ilustrând măiestria și profunzimea spirituală a călugărilor care le-au creat. Icoanele Fecioarei Maria, cum ar fi Axion Esti de la Biserica Protato din Careia, sunt venerate nu numai pentru frumusețea lor artistică, ci și pentru minunile care le sunt atribuite.
Moștenirea artistică a Muntelui Athos a avut o influență profundă asupra artei creștine ortodoxe din întreaga lume. Stilul iconografic al Muntelui Athos, caracterizat prin solemnitate și profunzime, a inspirat artiști mult dincolo de granițele Greciei. Mănăstirile au avut un rol esențial în păstrarea tehnicilor antice de pictură de icoane și de creare de fresce, menținând astfel o legătură vie cu trecutul.
În concluzie, arta și arhitectura mănăstirilor din Muntele Athos fac parte integrantă din identitatea spirituală și culturală a acestora. Ele oferă o fereastră către bogatele tradiții artistice ale Bisericii Ortodoxe și continuă să inspire și să influențeze arta creștină din întreaga lume. Atât pentru pasionații de artă, cât și pentru căutătorii spirituali, aceste mănăstiri oferă o călătorie de neegalat în inima artei bizantine.
Viața cotidiană în mănăstiri: Un testament al tradițiilor onorate de timp
Viața de zi cu zi în mănăstirile de la Muntele Athos este o întruchipare profundă a dedicării și a disciplinei spirituale. Această secțiune va oferi o privire intimă asupra rutinelor și practicilor monahale care definesc ritmul vieții pe Sfântul Munte, punând accentul pe conservarea lor de-a lungul secolelor.
Ritualuri de devoțiune și rugăciune
Ziua într-o mănăstire din Muntele Athos începe în liniștea profundă a orelor timpurii, cu mult înainte ca prima rază de lumină a zorilor să se întrezărească la orizont. O simfonie rezonantă de clopote străbate liniștea, chemându-i pe călugări la rugăciunile de dimineață. Această adunare sacră, cunoscută sub numele de Orthros (matineu), se desfășoară în așteptarea tăcută a zilei care se apropie. Este un moment de profundă închinare și introspecție comună, ținut în îmbrățișarea liniștită a nopții, care imprimă un început senin și contemplativ ritmului monahal zilnic.
Pe măsură ce soarele urcă mai sus, mănăstirile se animă cu sunetele cântărilor și lecturilor liturgice. Divina Liturghie, piesa centrală a închinării zilnice, este un moment în care călugării se adună în biserica mănăstirii, luând parte la o slujbă impregnată de ritualuri vechi de secole și melodii bizantine. Este o comuniune spirituală, care leagă comunitatea în credință și devoțiune.
Viața în comun și îndatoririle monahale
Viața în aceste comunități monahale este înrădăcinată în principiul vieții în comun. Călugării împart mesele, munca și rugăciunile, promovând un sentiment de fraternitate și unitate. Refectoriul, unde se adună pentru mese, este mai mult decât o sală de mese; este un loc de părtășie și hrană spirituală, adesea însoțit de lecturi din texte religioase.
Munca, sau "diaconia", este o parte integrantă a vieții monahale. Călugării se angajează în diverse sarcini - de la îngrijirea grădinilor și a viilor până la conservarea manuscriselor și pictarea icoanelor. Această muncă nu este doar un mijloc de subzistență, ci o formă de rugăciune și smerenie, contribuind la autosuficiența mănăstirii.
Păstrarea practicilor monastice
Continuitatea acestor practici de-a lungul secolelor este remarcabilă. În ciuda lumii exterioare în continuă schimbare, mănăstirile din Muntele Athos au reușit să păstreze un mod de viață care a rămas în mare parte neschimbat de la înființarea lor. Această aderență la tradiție nu este o rezistență la schimbare, ci un angajament față de principiile atemporale ale monahismului ortodox.
În concluzie, viața de zi cu zi în mănăstirile din Muntele Athos este o mărturie vie a puterii durabile a credinței și a tradiției. Oferă o fereastră către o lume în care practicile spirituale și viața în comun sunt împletite în însăși țesătura existenței, creând o experiență unică și profundă atât pentru călugări, cât și pentru pelerinii care vizitează aceste locuri sacre.
Vizitarea Sfântului Munte Athos: Un ghid pentru călătoria spirituală
O vizită la Muntele Athos nu este o simplă excursie, ci un pelerinaj în inima spiritualității ortodoxe. Această secțiune își propune să ghideze potențialii vizitatori prin aspectele practice ale planificării călătoriei lor, de la obținerea permiselor necesare până la înțelegerea etichetei culturale și spirituale așteptate pe Muntele Sfânt.
Asigurarea "Diamonitirionului": Permisul de intrare
Pentru a vizita Muntele Athos, trebuie să se obțină un permis special de intrare cunoscut sub numele de "Diamonitirion". Acest document servește atât ca viză, cât și ca o invitație la tărâmul spiritual al mănăstirilor. Pelerinii și vizitatorii trebuie să depună o cerere cu mult timp înainte, prin intermediul Biroului de Pelerini al Muntelui Athos, furnizând datele personale și datele preconizate pentru vizită. Procesul de obținere a unui Diamonitirion face parte din călătoria pregătitoare a pelerinajului, simbolizând tranziția de la secular la sacru.
Planificarea pelerinajului dumneavoastră
Atunci când planificați o vizită la Muntele Athos, este esențial să luați în considerare calendarul monahal și anotimpurile. Anumite perioade ale anului, în special în timpul marilor sărbători ortodoxe, ar putea înregistra o creștere a numărului de pelerini. Cazările din mănăstiri sunt limitate și adesea spartane, reflectând stilul de viață ascetic al călugărilor. Astfel, se recomandă să se solicite rezervări din timp. În plus, vizitatorii ar trebui să își planifice logistica de călătorie, inclusiv transportul spre și dinspre peninsula Athos, ținând cont de conectivitatea limitată și de nevoia de liniște și izolare.
Eticheta culturală și spirituală
O vizită la Muntele Athos este o imersiune într-un tărâm în care normele spirituale și culturale sunt profund venerate. Se așteaptă ca vizitatorii să se îmbrace modest, într-o manieră adecvată mediului monastic. Bărbații ar trebui să poarte pantaloni lungi și cămăși cu mâneci, în timp ce fotografiile ar putea fi restricționate în anumite zone pentru a păstra sfințenia mănăstirilor.
Comunitatea monahală prețuiește tăcerea, contemplația și respectul pentru tradițiile și practicile lor. Implicarea cu călugării și participarea la slujbe pot fi experiențe profund îmbucurătoare, cu condiția să fie abordate cu smerenie și deschidere. De asemenea, este important să se țină cont de sensibilitatea ecologică a regiunii, asigurându-se că prezența proprie contribuie în mod pozitiv la conservarea acestui sanctuar spiritual.
O vizită la Muntele Athos este o invitație de a păși într-o lume în care timpul, tradiția și spiritualitatea se întrepătrund. Este o oportunitate de a fi martor al moștenirii vii a monahismului ortodox și de a experimenta un mod de viață care a rămas neschimbat de secole. Fie că sunteți în căutarea unei înțelegeri spirituale, a cunoștințelor istorice sau pur și simplu a unei retrageri din lumea modernă, Muntele Athos vă întâmpină cu prezența sa atemporală și cu seninătatea sa sacră.
Lista mănăstirilor de pe Muntele Athos: sanctuare spirituale cu istorii și comori unice
Muntele Athos, un bastion spiritual al Bisericii Ortodoxe Răsăritene, găzduiește douăzeci de mănăstiri, fiecare un depozit de credință, istorie și moștenire culturală. Aceste sanctuare monahale, pătrunse în tradiții vechi de secole, oferă o privire unică asupra inimii acestei peninsule spirituale. Fiecare peninsulă spirituală are caracterul său distinct. frumusețea arhitecturală și semnificația spirituală, contribuind la bogata tapiserie a Muntelui Athos. Explorați diversitatea și unicitatea fiecărei mănăstiri și explorați poveștile, arta și comorile lor spirituale.
Pentru o explorare mai profundă a istoriei fiecărei mănăstiri, a semnificației spirituale și a splendorii arhitecturale a fiecărei mănăstiri, vizitați paginile dedicate de mai jos. Aprofundați în moștenirea atemporală a acestor sanctuare, fiecare contribuind în mod unic la mozaicul spiritual al Muntelui Athos.
Mănăstirea Marea Lavra
Cea mai veche și mai proeminentă, cunoscută pentru semnificația sa istorică și colecția bogată de artefacte religioase
Mănăstirea Vatoped
Renumită pentru icoanele sale venerate și pentru rolul semnificativ în monahismul ortodox
Mănăstirea Iviron
Renumită pentru icoana miraculoasă a Maicii Domnului și pentru legătura puternică cu cultura georgiană
Mănăstirea Hilandar
Un centru spiritual pentru Ortodoxia Sârbă, cu o istorie bogată și un stil arhitectural unic
Mănăstirea Dionisiu
Cocoțat dramatic pe stânci, cunoscut pentru frescele și comorile liturgice
Mănăstirea Cutlumuș
Aproape de centrul administrativ al Muntelui Athos, celebrat pentru viața sa liturgică și biblioteca
Mănăstirea Pantocrator
Distins prin arhitectura fortificată și ambianța spirituală
Mănăstirea Xiropotamu
Deține un loc semnificativ cu icoanele sale antice și istoria adânc înrădăcinată
Mănăstirea Zografu
O cetate bulgară, bogată în fresce și tradiții ortodoxe
Mănăstirea Dochiariu
Combină monahismul tradițional cu eforturile moderne de conservare
Mănăstirea Caracalu
Cunoscut pentru respectarea strictă a tradițiilor monahale și a practicilor spirituale
Mănăstirea Filoteu
Amplasat într-un mediu liniștit, axat pe practicile monahale tradiționale
Mănăstirea Simonopetra
Arhitectură uluitoare și un centru pentru cântarea bizantină
Mănăstirea Agiou Pavlou
Combină ospitalitatea cu o colecție extinsă de artefacte religioase
Mănăstirea Stavronichita
Cel mai mic, dar bogat în fresce și moștenire spirituală
Mănăstirea Xenofont
Cunoscut pentru arhitectura sa bizantină și relicvele sacre
Mănăstirea Grigoriu
O retragere senină cu o puternică tradiție iconografică
Mănăstirea Esfigmenu
Renumit pentru colecția sa extinsă de manuscrise religioase și icoane miraculoase
Mănăstirea Sfântul Pantelimon
Un refugiu spiritual rusesc, cunoscut pentru dimensiunea și arhitectura sa distinctivă
Mănăstirea Constamonitu
Cel mai puțin populat, este venerat pentru icoana Sfântului Ștefan și pentru ambianța pașnică
Mănăstiri și modernitate: Echilibrul dintre tradițiile străvechi și provocările contemporane
Pe măsură ce lumea din jurul lor evoluează, mănăstirile din Muntele Athos se confruntă cu sarcina delicată de a echilibra tradițiile lor străvechi cu realitățile modernității. Această armonizare este o mărturie a rezistenței și adaptabilității acestor sanctuare spirituale.
Adaptarea la tehnologiile moderne
Deși și-au păstrat esența de singurătate și rugăciune, unele mănăstiri au adoptat cu prudență tehnologiile moderne. Aceasta include utilizarea internetului în scopuri administrative, îmbunătățirea comunicării cu lumea exterioară și utilizarea surselor de energie regenerabilă pentru a reduce amprenta ecologică.
Conservarea patrimoniului cultural în era digitală
S-au depus eforturi pentru a digitiza manuscrisele și textele religioase vechi, asigurând astfel conservarea lor pentru generațiile viitoare. Acest proiect de arhivare digitală nu numai că protejează aceste comori neprețuite, dar le face și accesibile pentru studiu științific în întreaga lume.
Răspunsul la provocările de mediu
Comunitatea monahală de pe Muntele Athos manifestă un respect profund pentru mediul natural. Ca răspuns la preocupările globale legate de mediu, multe mănăstiri au adoptat practici durabile, cum ar fi agricultura ecologică, conservarea pădurilor și gestionarea deșeurilor, pentru a proteja peisajul virgin al peninsulei.
Provocări economice și autosuficiență
Mănăstirile din Muntele Athos se străduiesc să fie autosuficiente, adesea prin producția de vin, ulei de măsline și alte bunuri monahale. Aceste produse, venerate pentru calitatea lor, sunt vândute vizitatorilor și prin intermediul unor puncte de vânzare selecte din afara peninsulei, asigurând venituri esențiale pentru mănăstiri.
Educație și sensibilizare spirituală
Comunitatea monahală rămâne un far al spiritualității și educației ortodoxe. Seminarele, retragerile spirituale și publicațiile își extind raza de acțiune dincolo de limitele Sfântului Munte, oferind îndrumare spirituală și învățături ortodoxe unui public mai larg.
Mănăstirile de la Muntele Athos, navigând pe apele modernității, continuă să fie centre vibrante de viață spirituală, integrând cu succes necesitățile contemporane, păstrând în același timp cu fermitate tradițiile lor monahale vechi de secole. Acest echilibru remarcabil prezintă relevanța și rezistența de durată a acestor bastioane spirituale într-o lume în schimbare rapidă.
Concluzie: Moștenirea durabilă a mănăstirilor de la Muntele Athos
Mănăstirile de pe Muntele Athos sunt piloni de durată ai credinței și culturii ortodoxe, păstrând un mod de viață care a rămas în mare parte neschimbat de peste o mie de ani. Semnificația lor se extinde mult dincolo de arhitectura impresionantă și manuscrisele istorice; ele sunt comunități vii, care respiră, în care călătoria spirituală a Ortodoxiei răsăritene continuă să se desfășoare.