Salt la conținutul principalMuntele Athos: Ghidul Pelerinului
Sfânta Icoană a Maicii Domnului Paleologhina de la Mănăstirea Grigoriu din Muntele Athos

Icoana Maicii Domnului Paleologhina de la Mănăstirea Grigoriu

Semnificație istorică

Sfânta Icoană a Maicii Domnului Paleologhina de la Mănăstirea Grigoriu din Muntele Athos
Sfânta Icoană a Maicii Domnului Paleologhina de la Mănăstirea Grigoriu din Muntele Athos

Situată în proskenitarionul din 1880, în templul principal al Mănăstirii Grigoriu, se află Icoana Maicii Domnului, numită Paleologhina. Acest nume amintește de transferul istoric al icoanei în dar mănăstirii de către Maria Asen Paleologhina, o rudă a familiei Palaiologos și soția fondatorului mănăstirii, domnitorul Moldovei, Ștefan cel Mare. Dăruită în 1497, această icoană venerată a fost de atunci atribuită la multe minuni.

În timpul incendiului devastator din 1761, care a mistuit biserica mănăstirii, această icoană a Maicii Domnului a fost singura supraviețuitoare. Nici măcar culorile sale nu au fost pătate de flăcările mistuitoare. Această icoană făcătoare de minuni este denumită și "Pantanassa" sau "Regina tuturor".

Icoană Descriere

Fecioara Maria este reprezentată în stilul iconic al Odighitriei (Îndrumătoarea), arătând cu mâna stângă spre Hristos, care ține un pergament închis și dă o binecuvântare. Pe veșmintele Maicii Domnului și ale lui Hristos au fost găsite straturi de vopsea mai recente, probabil de la sfârșitul secolului al XVII-lea.

Detalii artistice

Ferecătura de argint a icoanei datează dintr-o perioadă ulterioară și poartă inscripția "Odighitria". În partea sa inferioară, rămășițele unei ferăcături evident mai vechi, probabil cea originală, poartă inscripția: "Deisis cuvioasei doamne Maria Asen Palaiologina doamna Moldovlachiei". Maria Asen Palaiologos, soția lui Ștefan cel Mare, a fost înmormântată alături de acesta la Mănăstirea Putna din Țara Românească în 1511. Conform bulațiilor de aur păstrate anterior în mănăstire, membrii familiei Maria Asen Paleologhina au avut un rol esențial în renașterea Mănăstirii Grigoriu spre sfârșitul secolului al XV-lea (1497).